Sesiune sau stresiune?

Descoperă eWalmark cel mai simplu magazin de la Walmark

„Toată lumea e a mea şi nimeni nu mă poate opri din cucerirea ei. Acesta a fost primul gând când am început facultatea şi atitudinea cu care am întâmpinat viaţa de student.

Acces la maturizare pe de o parte, dar şi acces la libertate, pe de altă parte. O colecţie impresionantă de experienţe noi, de prieteni noi, puşi, la fel ca mine, pe explorarea vieţii dintr-o nouă perspectivă, dar şi de ocazii în care nu trebuie decât să-ţi laşi destinul să aibă grijă de tine. Aşa vedeam noua etapă din viaţa mea şi credeam că nimic nu-i poate răpi din acest farmec. Însă prima sesiune avea să mă contrazică în totalitate.  

Senzaţia că nu există limite, hrănită de gaşca nebună de idei, viziuni şi optiuni care roiau în jurul şi în mintea mea, avea să fie pusă la înghesuială de prima întâlnire cu examenele. Curios însă, acest blocaj neaşteptat, în cazul meu, nu a fost provocat de faptul că, odată scăpat de acasă, din controlul părinţilor, am uitat ce înseamnă responsabilitatea de a învăţa, de a mă pregăti, de a lupta să fiu mai bun. Moştenirea nopţilor nedormite – cearcănele colecţionate învăţând – mi-e martoră. Sursa piedicii avea să fie tocmai faptul că, fiind responsabil de propriul meu destin, mă forţam să dau totul pentru a mă ridica la nivelul aşteptărilor mele. Şi, între noi fie vorba, nici gândul de a hrăni mândria părinţilor cu rezultatele odraslei lor nu era departe de mine.

Însă stresul că nu voi fi atât de bun pe cât îmi doresc, şi credeţi-mă că nu am exagerat cu înălţarea standardelor la nivelul olimpicilor, a reuşit să facă loc în mine fricii. Frica a adus la rândul ei emoţiile, nesiguranţa, care au deschis drumul celui mai mare duşman al studentului: neîncrederea în propriile forţe. Aşa se făcea că, oricât aş fi învăţat, studiat, memorat, oricât m-aş fi pregătit, în ziua examenului aveam senzaţia că uit totul. Şi chit că ştiam că informaţia e acolo, în mintea mea, nu o puteam accesa. Aşa se face că prima sesiune era cât pe ce să se transforme într-un fiasco total. Nu s-a ajuns acolo, din fericire, şi asta mulţumită tot părinţilor. Oboseala pe care mama a reuşit să o identifice după un simplu „Alo” spus fără vlagă la telefon a convins-o să-mi dea o mână de ajutor.

A fost poate cel mai important sprijin pe care aveam să-l primesc vreodată. Nu, nu a dat examenele în locul meu, ci a presărat asupra mea acel strop de încredere care-mi lipsea. Cum a reuşit? Simplu, cu un pacheţel pus la tren, plin de bunătăţile cu care am crescut, dar care, de data aceasta, conţinea şi o noutate pentru mine: o cutie de MemoPlus. Spre norocul meu, eram prea obosit ca să mai dau ascultare ideii că n-am nevoie de nişte tablete ca să pot învăţa şi le-am încercat. Acum nu ştiu cât de mult m-au ajutat să învăţ mai bine, dar cu siguranţă mi-au oferit prospeţimea şi încrederea de care aveam nevoie. Pe pachet scria că au o influenţă pozitivă asupra memoriei şi concentrării. Şi chiar au avut. A reuşit să mă facă să-mi aduc aminte că nu sunt într-o competiţie cu nimeni şi că profesorul în faţa căruia îmi susţin examenul nu e un călău. A fost stropul de încredere personală care m-a trezit din agonie. MemoPlus mi-a adus aminte că viaţa de dincolo de amfiteatru merită trăită din plin, fără stres, şi că imediat după sesiune vine vacanţa". (Mihai, 21 de ani, Craiova)

Recomandarea Dr. Walmark

Pentru susţinerea memoriei şi atenţiei se recomandă efectuarea de exerciţii fizice regulate, să aveţi un somn odihnitor, să alternaţi perioadele de solicitare intensă cu activităţi relaxante (citit, şah etc.), să limitaţi consumul de ţigări şi de alcool, să aveţi o alimentaţie echilibrată.

Inapoi la articole

Sfatul specialistului
Gama memoplus
 
 
MemoPlus -

Informatii, comenzi si sfaturi la
0800 800 279 - apel gratuit Telekom